Când Mihaela și Vlad ne-au propus să facem o sesiune foto „Love the dress”, după nuntă, într-o livadă cu cireși înfloriți, am acceptat fără să clipim.
Fără nicio legătură, fix cu o săptămână mai devreme, apărea poezia „Flori de cireși” de Lavinia Elena Niculicea:
Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.
Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun – etern veşmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum…
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
